Şi primăvara apocaliptică e... verde

Recent am făcut un mic bilanţ al demersului meu de tip "Ba Nu", consemnând cantitatea şi calitatea celor care m-au contrazis pe principii economice, cu argumente de natură politică, tradiţie, neam şi ţară, până la binecunoscutul "aşa este!"
Fie şi în situaţia în care mob-ul a rămas în stadiul de naivitate infantilă, chiar şi cei mai neînzestraţi mintal bipezi de pe planetă au înţeles că sistemul are cel puţin o... jenă. Reprezentanţii IQ ONE şi-au pierdut aproape complet din dezinvoltură şi, surprinzător, încep să răsară şi altfel de caractere... în România.
Deşi sunt în continuare "miştocărit" de cei ce-au fost cândva fudulii satului, mă bucur să constat că am alternative la critica "distructivă" pe care a trebuit s-o adopt la un moment dat.
Mai exact, am dat de "Valoarea banilor" semnat de Daniel Cazangiu de la BloomBiz care a reuşit să prezinte succint mare parte din ceea ce am lătrat "prin internet" în ultimii 2 ani de zile. În condiţiile bull trap-ului pregătit de politicienii "noştri" pentru protejaţii lor, se poate spune că demersul domnului Cazangiu nu e... tardiv.

...supraspecializarile praticate pe piata muncii reduc semnificativ posibilitatea ca o persoana sa poata sa-si formeze o viziune globala, cat mai sintetica, asupra modului in care functioneaza piata si a factorilor care influenteaza valoarea. In aceste conditii efectul de turma care nu lasa loc contradictiei naste acea opinie unica, validata de media, si acceptata fara discernamant ca apartinand spatiului axiomatic.

Trendul vremii dominat de mentalitati formatate pe calapodul caritasului, dublat de mirosul fin al bancherilor care simt profiturile, a dus la ceea ce astazi denumim specula sau bula speculativa in toate sectoarele unde consumul pe credit a fost posibil.

Daca imi amanetez in prezent valoarea muncii mele care urmeaza sa o prestez in urmatorii ani pe un pret variabil (dobanda variabila) stabilit de creditor, atunci accept de buna voie o afacere nerentabila pentru mine.

Notiunea de piata libera ar trebui ca aiba ca indicator principal gradul de dezinformare si cenzura practicata in media referitor la bunurile care se trazactioneaza.

In general, mobilurile actiunii umane sunt dominate de sentimente, si pot fi manipulate. Un reper in aceasta mlastina a suprainformarii mai mult sau mai putin eronate poate fi si ideea conform careia doar eroarea pasioneaza, pe cand recile adevaruri nu entuziasmeaza.

"Sclavii băncilor" şi "caritas imobiliar" mi-au atras toate bucuriile vieţii pe internet, începând cu "leneş", "inadaptat" şi "necalificat la credit", şi terminând cu "respins la interviu" şi "comunist".
Ştiu şi eu? Câteva zeci de persoane capabile să perceapă realitatea, dispuse s-o şi împărtăşească "comunităţii", într-o ţară de aproape 20 milioane bucăţi de lemn nu-i o ţâră cam puţin?
Articolul domnului Cazangiu s-a bucurat de un singur comentariu de 4 cuvinte şi 2 semne de punctuaţie. Pare-se că românii sunt... harnici, adaptaţi, calificaţi la credit, acceptaţi la interviu şi foarte... capitalişti... pe datorie.