vineri, 4 decembrie 2009

Preluare prăbuşitoare

Update: Hai... c-am mai dres-o... :)

Adevaratii stapani ai Romaniei

''Apocalipsa'' dupa expertul Piperea: Daca nu se iau masuri urgente, economia explodeaza in februarie

Când vor ieși la iveală scheletele din dulapurile băncilor?

... Preluare de pe site-ul d-lui Urban Iulian...

Memoria nu prea mă-nşeală şi recunosc în "interviul" d-lui Urban o serie din fixaţiile dumnealui care, deşi sunt perfect argumentabile, ar putea deranja nasurile fine direcţionate ascendent. Chiar şi în ipoteza în care dl. Urban s-a autointervievat, până la o lectură mai atentă a textului... scenariul stă în picioare... cum ar zice preferatul poporului... nici nu ştiţi ce pierdeţi...

(totuşi... am curăţat textul de portocalisme... exagerările sunt evidente... interviul e luat pe messenger... dar încropeala asta se leagă... nu mă interesează teoria conspiraţiei, ci desfăşurătorul economic al anului 2010 :))

Piata imobiliara romaneasca, se va prabusi in 2010; Afla cine sunt cei care trag sforile din umbra, pentru a cumpara pe nimic activele majore ale Romaniei , in 2010; Cum au fost inrobiti romanii!

In vreme ce romanii sunt hipnotizati de campania electorala, se trag sforile de catre grupurile financiare care se pregatesc sa cumpere activele majore ale tarii, in regim de solduri.

UI : Cum priveste banca si grupul financiar din care faceti parte, ce se intampla in Romania, in plan economic si politic ?
Bancher: Banca noastra si-a redus extrem de mult expunerea in Romania, a inchis robinetul creditarii, si am trimis catre headquarter-ul grupului, cat de multa moneda euro am putut; (cel putin doua maimute bancare asa au facut)

UI : Adica concret in ce consta acest rezultat pe care il asteptati? Sperati in revenirea economica a tarii ? Veti relua creditarea ?
Bancher: Naivitatea este o slabiciune de caracter a romanilor; Ma intrebi daca speram in revenirea economica a tarii? Pai noi speculam si vom castiga enorm de multi bani, tocmai in momentul in care, economia nationala romaneasca, va atinge fundul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de cresterile economice din 2010, sunt lansate concertat de analisti, pentru ca aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care il vom face, cand balonul speculativ imobiliar si al cursului valutar, ne va indica faptul ca suntem pe trendul castigului maxim. Ma intrebi daca vom relua creditarea? Creditarea in Romania, s-a facut cu cap; Este adevarat, ca si guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci cand, ne-am consolidat si ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenta totala a populatiei active, a fortei de munca romanesti;

UI : In se sens v-ati asigurat dependenta lor totala ?
Bancher : Simplu; Populatia Romaniei si romanul in general, are un singur bun de pret, care ne intereseaza pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai exista si forta de munca a individului, insa aceasta, dupa ce l-ai prins in mreje, este utila de speculat, pentru ca acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia sa ajungem cumva la aceste active imobiliare ale romanilor; Normele BNR si legile, nu ne permiteau sa putem acorda in masa, credite ipotecare, plus ca aceste credite ipotecare, nu erau 100% avantajoase pentru noi; Asa ca am profitat de lentoarea in decizie a BNR, si am investit masiv in publicitate pe segmentul creditului de consum. Stiam inca de la bun inceput, faptul ca, cei carora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse sa le restituie, astfel, incat, coroborat cu faptul ca, stiam din 2008, ca aceasta criza financiara va lovi si Romania, am calculat totul extrem de bine; Nu trebuia sa fii geniu bancar, ca sa iti dai seama ca intr-o tara precum a voastra, pur si simplu, efectele crizei urmau sa fie devastatoare pentru ca: [1] nu mai produceati nimic; [2] pietele emergente sunt dominate de multinationale, legate de grupurile financiare si bancare pe care noi le reprezentam; [3] urma sa aveti in 2009 un an electoral in care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat ca va veti sapa singuri groapa.

UI : Ce masuri asteptati sa ia politicienii ? Spuneti ca ati manipulat partidele ca sa va atingeti scopul economic ?
Bancher: Orice guvern se va forma, este legat ombilical si total la mana noastra, intrucat, are nevoie de banii nostri, pentru a plati salariile, pensiile, etc. Voi v-ati ales cu spectacolul din presa, noi ne alegem cu banii si castigurile. Practic Romania este a noastra, iar dependenta voastra de noi va deveni totala.

UI : Nu imi vine sa cred; este evident ca suntem naivi si starnim furtuni in paharul cu apa; Hai sa revenim putin la acea legatura intre casele romanilor si creditul de consum.
Bancher: Iti spuneam ca in 2008, am dat masiv credite de consum; am dat bugetarilor, am dat angajatilor din sectorul privat; Atractia era mare intrucat, nu trebuiau sa prezinte garantii, insa noi stiam ca in 2009, ne vom atinge scopul. Si, in 2009, intr-adevar, pe fondul crizei economice, au explodat restantierii. Asta inseamna ca oamenii nu si-au platit ratele catre banci, iar noi am trecut la executare silita; Aici am avut iar nevoie sa ne concertam eforturile, astfel incat, sa nu existe grupuri financiare romanesti, companii sau persoane private, care sa ne strice planurile, intrucat riscam sa ne trezim ca vin sa cumpere activele imobiliare scoase la vanzare (astia vand cu generozitate); Asa ca a trebuit sa lovim si mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri, sa se lupte pentru supravietuire, si sa nu aiba lichiditati pentru a cumpara nimic.

UI : Ati eliminat concurenta autohtona, blocand creditarea pentru firme si blocand piata executarilor silite ?
Bancher: Corect. Si nu a fost greu. Pe o piata interna gatuita de blocajul financiar, firmele romanesti au fost sufocate de lipsa lichiditatilor, iar guvernul din 2009 a fost lasat fara nici o posibilitate de a asigura resursele financiare; a trebuit sa ne agitam putin pentru a impiedica acest guvern din 2009 sa puna in aplicare masurile economice (boc era gata gata sa aplice masurile economice, dar bancherul s-a dus la el si s-a agitat putin pentru a-l impedica), si sa abatem atentia asupra luptei din campania electorala. Dupa ce ne-am asigurat ca pur si simplu nu va exista riscul sa apara intrusi care sa cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vanzare de executorii nostri bancari, am inceput sa trimitem pe banda rulanta dosarele celor care au luat credite de consum, catre executori. Nimeni nu a sesizat faptul ca, nu ne interesa de fapt sa le vindem casele, ci sa manipulam piata imobiliara, sa o tragem in jos, asigurandu-ne in acelasi timp, ca la momentul potrivit, cand curba prabusirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din tarile noastre de origine, sa cumpere masiv si la preturi de nimic aceste active (schimbare de scenariu? sau creditatii din nevoi personale detin active MAJORE?); Te asigur Iulian ca in 2010, un apartament cu trei camere care in 2008 era evaluat la 150000 euro, va fi scos la vanzare, la executare silita, la preturi de sub 30000 de euro si nu va veni nimeni sa cumpere, pentru ca in 2010 toti vor fi preocupati sa tina bani deoparte pentru ziua de maine (care bani, Iulian? Nu s-a asigurat bancheru' ca i-a falit pe toti?); Va fi momentul perfect sa cumparam totul pe nimic. Romanii vor deveni chiriasi in propriile case, pentru ca acesta a si fost obiectivul nostru primordial, si anume achizitiile la preturi infime. Pentru asta era obligatoriu sa ducem piata imobiliara la un maxim, pentru ca pe fondul prabusirii acesteia, noi sa culegem caimacul (caimacul, totul? Toate cloacele-s caimac?). Si la plan se adauga si presiunea pe moneda voastra nationala.

UI: Ce presiune ? Vad acum ca leul se intareste, desi, intr-o tara care nu produce nimic, aflata in criza politica, lovita de criza financiara, nu imi explic care poate fi suportul de intarire a leului.
Bancher: Pai este vorba de aceiasi reteta, care se invata la orice curs de MBA (MBA? Te referi la reteta de gogosi?). Asa cum piata imobiliara a fost dusa de noi la maximuri ireale, pentru ca trebuia sa va dam credite la valori foarte mari, ca sa aveti pe urmatorii 30-40 de platit rate uriase catre noi, pentru a deveni in acest interval de timp, atat proprietarii caselor voastre, dar si asigurandu-ne ca veti munci voi si familiile voastre pentru noi, pentru a plati aceste rate ireale, tot asa, bula speculativa a monedei nationale, trebuie manipulata, insa in sens invers. In cazul speculatiilor pe moneda nationala, trebuie sa ducem leul la un nivel minim, cat mai mic posibil, lasandu-l apoi sa explodeze, sa urce la valori mari, valori reale, undeva catre peste 5 ron pentru un euro. Adica vom face euro atat de scump incat, sa nu va puteti permite sa cumparati activele imobiliare scoase la executare silita, nici cand ele vor avea valori in euro, relativ mici, dar si pentru ca, micimea salariilor romanilor, salarii platite in lei, sa faca din rata catre banca, un cosmar al vietii de zi cu zi. Iata ca ieri euro era deja la 4,21 lei. Stirea de la TV suna asa: moneda nationala se apreciaza pe fondul interesului investitorilor straini pentru leu. Ma amuza extrem de mult, analistii financiari romani care isi dau cu pararea intr-un fel care pur si simplu ne face jocul si planul mai facil. Sunt siderat ca acesti analisti romani, nu se intreaba macar asa in treacat, cum i-a lovit pe baietii din Londra interesul fata de leu, taman acum cand bondurile romanesti sunt percepute printre cele mai riscante din lume. Conform Bloomberg, cotatiile CDS-urilor (niste asigurari impotriva riscului de neplata) pentru obligatiunile romanesti erau la inceputul saptamanii de 2,8%, doar Ucraina cu aproape 14% (!), Pakistan (6,9%), Letonia (5,7%), Dubai (4,6%), Islanda (4%) si Lituania (3,3%) stand mai prost. Kazahstan, Estonia, Bulgaria, Grecia (cu deficit bugetar de 12% din PIB si datorie externa de peste 100% din PIB), Turcia sunt percepute ca zone financiare mai sigure. Ei bine, nimeni la voi nu se intreaba cum este posibil ca , investitorii straini s-au indragostit brusc de leu inainte de al doilea tur al alegerilor prezidentiale. Dragoste care ii cuprinsese daca iti aduci aminte si inainte de alegerile parlamentare din 2008, dupa care cursul a cazut in cap la 4 lei/euro pana la sfarsitul anului. Sa spunem ca este vorba acum doar de precuparea BNR pentru confortul financiar temporar al votantului autohton? De o mica specula a bancilor romanesti incurajate prin pasivitate de BNR, care sa coboare cursul pentru a profita apoi de cresterea de rigoare? Poate fi valabila fiecare din aceste explicatii, chiar si amandoua simultan. (Sursa Cristian Dogaru zis şi bancheru')
Investitorii straini au impins deja euro spre 4,21 lei in sedinta de ieri, cursul coborand astfel cu 1,8% fata de sfarsitul saptamanii trecute. La cursul BNR, euro a coborat la 4,2171 lei, cel mai scazut nivel de la inceputul lui august. In primul rand, leul pare ieftin.

UI: Asadar totul este componenta a unui plan; cand va fi detonat?
Bancher: In ciuda galopului inregistrat de alte active din aceeasi clasa de risc in ultimele zece luni, leul nu are cum sa participe la aceasta revenire , fiind evident pentru orice incepator, ca este totul o bula speculativa; "investitorii urmaresc cu ingrijorare mai intai derularea acordului cu Fondul Monetar International, iar mai apoi turbulentele de pe scena politica", spune Koon Chow, analist la Barclays Capital. El considera ca euro ar putea sa coboare spre 4,1 lei. Balon de sapun, care este un element al sarjei finale de cumparare a Romaniei la OUTLET. Pentru ca defapt, prin incingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfecta ca nimeni nu mai are timp sa ne strice planurile.

UI: Ce veti face cu acte active, cu casele romanilor ?
Bancher: Pai este esential sa controlam aceste active, intrucat, ele sunt o moneda de tranzactionare pe pietele internationale (Aoooooleu... acuma vad, unde vor sa ne trimita cloacele?); Uitati-va la Dubai acolo unde expunerile bancilor noastre, se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile (pierderi? care pierderi... ca planul era perfect?); Pierderile se acopera prin cresterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la banci; Ei trebuie constransi sa lucreze mai mult, si sa plateasca rate mai mari catre noi; Avand in mana bunul cel mai de pret al unui om, locuinta, acesta va munci pentru noi; Recreem astfel sistemul sclavagist perfect. (zis si flawless)

marți, 1 decembrie 2009

Obsecviozităţi electorale

Aflat la cumpăna dintre două ere, simt "necesitatea" de a-mi devoala misiunea de comisar politic cu doar o săptămână înainte de transformările radicale din 6 Decembrie 2009.

Dacă n-am fi locuit într-una dintre cele mai jegoase ferme ale animalelor "on-ărf" sau dacă s-ar fi patentat vreun dispozitiv de hipnoză cu buton roş' sau dacă regimul ceauşist ne-ar fi afectat creierele şi nu stomacurile, pe 6 Decembrie ar fi trebuit să optăm între un prostănac şi o panaramă.

Din fericire... nu-i cazu' nostru... pardon... în sens restrâns.

Acum puterea e la noi, destinele lor se află în mâinile noastre, pe 6 Decembrie ne putem exprima prin vot... noi proiectăm traiectoria viitorului nostru naţional... şi alte "escremente".

Aveţi de ales între două mafii militaro-securistoide cu interese est-vest "cros-linched" de exploatare a prostanilor români.

1. Aripa tânără - mafia nouă... a serviciilor securiste întinerite şi supraaglomerate... aripă reformatoare sprijinită de mizeriile bancare de la... brucsel... aripă menită magiunirii (omogenizării/manelizării) "societăţii"... sau ce naiba o rezulta din procesul de... stoarcere.

2. Aripa clasică - structura de bază a societăţii neocomunisto-securiste, "valorile este noi" indiferent de rasă sau specie, "voi să n-are grijie" pentru că vom majora ajutorul la agent termic.

Totuşi, nu-mi pot refuza un zâmbet la trecerea în "nefiinţă" (politrucă) a pidosnicului matroz cu tot cu bagajul lui de gherle:
România nu va fi afectată de criza financiară din SUA... Nu sunt de acord cu cei care propovăduiesc apocalipsa economică în România... România este o ţară muribundă... Nici eu, nici Guvernul, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criza economică, pentru că nu se poate acest lucru... Dizolvarea Parlamentului ne va scoate din criză... Ce a fost mai greu a trecut. Acum începem, uşor, uşor, să ne ridicăm din nou... Afară plouă! Traian Băsescu

... mergi de te... udă...

Update: Manifestari "spontane" pentru sustinerea lui Basescu

Update2: Tovarăşul Băsescu şi-a pus la punct sistemul securist... a fraudat alegerile şi va continua să facă ceea ce ştie el mai bine... va fortifica sistemul securistoid sacrificând domeniile inutile ale societăţii... de care oricum populaţia cocalarizată se poate lipsi. Pardon, în ţara asta nu-i de stat.

marți, 10 noiembrie 2009

Dragoş Dragoteanu

Cine este?
„Sunt un vânzător pur-sânge.”
...
A început prin a vinde porci în târgul de animale, pe vremea când avea doar zece ani.
...
A continuat să facă bani din vânzări şi în timpul facultăţii, când aducea marfă din China şi din Polonia pentru a o vinde în „consignaţii”. Sursa
Om de calitate. Lăcomia e... hobby din copilărie. Prima dată... l-am cunoscut... ieri. Se dădea la The Money Channel... în stambă.

Ce se pricepe să face?
În 1994 a înfiinţat firma Euroest, intuind potenţialul unei pieţe aflate în zorii evoluţiei. La vremea aceea, nu avea la dispoziţie mai mult de 20.000 de dolari, îşi aminteşte. Cu mai bine de jumătate din această sumă a cumpărat o casă de 12.000 de euro, pe care a renovat-o şi a revândut-o la un preţ dublu.
Astăzi, firma pe care o conduce se numără printre jucătorii de top de pe piaţa autohtonă.
...Deşi a avut până acum „mai multe” oferte de asociere, la vremea respectivă a refuzat. Acum se gândeşte tot mai mult la această opţiune. Pentru a bate palma însă, ar trebui să primească o ofertă de cel puţin 15 milioane de euro pentru jumătate din acţiunile companiei. Sursa
Dacă instinctul meu de fată mare nu mă-nşeală, Euroest deţine crucile înfipte pe toate tarlalele din ... judeţul Ilfov. La o analiză de valoarea subiectului... ieftină... avem de-a face cu un bişniţar din categoria very low level, trecut prin toate etapele de creaţie ale unui "om de afaceri"... român.

Că care concepte are?
"Pentru orice marfa de rahat exista si un rahat de cumparator."
"Mi se rupe de politica."
Presedintele (director genial, patron de meneger?) Euroest a dezvaluit si care sunt cele trei sporturi pe care le practica: alergat, tenis si sex. Sursa
Criza îţi va demonstra că la orice rahat servit... primeşti unul bonus. :)
Tuturor ni se rupe de politică, chiar şi politicienilor, dar matale eşti "om de afaceri", care cum ar veni... te vinzi şi ai ceva la mezat tot timpul. Ce-i drept, bişniţă cu porci se poate face şi la nivelul tău... de astăzi.
Etic ar fi ca şi soţia matale să practice aceleaşi sporturi. La cât eşti de şarmant bănui că joci şi tenis... cu ea.

Opinie despre sine însăţi?
Exista o gramada de retardati in Romania care au o groaza de bani si se cred bogati, dar daca vorbesti cinci minute cu ei iti vine sa vomiti", a mai spus omul de afaceri. Sursa
Asta cam aşa-i.

Afecţiunea la război împotriva la imobiliare?
In ciuda opiniei generale, afacerile imobiliare se desfasoara destul de bine si in perioada de criza, fiind, de fapt, unele dintre putinele domenii care nu se opresc din cauza unor probleme financiare globale sau razboaie, de exemplu. Sursa
De ce problemele financiare gloabale nu afecteşte piaţa?
Scaderea de pe piata este cauzata de banci, care ofera dobanzi mult prea mari la depozite, investitorii majori preferand sa astepte momente mai bune, in timp ce primesc bani de la banca.
Pana cand dobanzile nu vor scadea la 2 - 3% in euro, piata va ramane in blocaj, potrivit presedintelui Euroest. Sursa
Emisiunea veveriţei lui Vântu a numărat mai multe hibe, Dragoteanu fiind cea mai însemnată.
Cu atâţia bizoni "suprinşi" de evoluţia pieţei, poate nu mai miră pe nimeni înmulţirea emisiunilor de dezgheţare a pieţei şi a "analiştilor de calitate". Cu toate acestea... ieri am rămas puţin... pe gânduri.

Update: Dragos Dragoteanu: “Alegeri pentru fraieri”

Reacţie user "fraierit" de ... onor sub'ect:
Sa avem cu iertare, dar eu cred ca daca cineva are de publicat ceva pe Imopedia eu zic ca ar fi de mare folos oamenilor sa se vorbeasca si de probitatea morala a autorilor. In primul rand eu sunt unul dintre “fraierii” de care vorbeste onor autor care a fost inselat de catre acesta la o tranzactie de afaceri cu servicii pe care a tocmit-o si nu a pus-o si la plata. Iar daca cineva are dubii in privinta halului de vocabular plin de injuraturi si de cuvinte suburbane pe care onor autor articol il detine il sfatuiesc sa petreaca ceva timp in firma la EuroEst – cum am facut si eu – si va fi socat pe viata. Dragii mei nu mai lasati oameni cu probitate morala indoielnica si vocabular de maidan sa se reproduca doar pt ca sunt directori de firme. Lumea de inalta calitate intelectuala stie ce poate si cum poate sa fie zilnic autorul. Va descalificati ca si site. E pacat. Calitatea intelectuala inalta a voastra nu trebuie sa fie niciodata asociata cu astfel de oameni. Sunteti prea buni ca sa nu promovati adevarata valoare pe care sa o sustineti. NU incerc sa fiu rau, ci doar corect. Va multumesc anticipat pt retragerea articolului. Promovati adevarata valoare si veti fi de mii de ori mai respectati.

joi, 5 noiembrie 2009

Zoso vinde cloacă! ... de un an...

Update: Nu vă vindeţi cloacele! (Clue: fear :))
Făcui niscaiva curăţenie pe blog şi mi-am zis să văd şi eu de ce naiba ţin link-ul "zoso imobiliar" în "Surse credibile...", când am dat de zoso-n nuditatea intelectuală... întruchipată.

De ce nu se ieftinesc locuinţele mai mult?

Pfui, ce dilemă... existenţială, ia dă-mă pe spate:
Răspunsul scurt. Pentru că nu au unde să se mai ieftinească.

Răspunsul lung. Oamenii nu mai vor să ieftinească. Au ajuns la concluzia că ieftinesc degeaba şi că oricum nu le va cumpăra nimeni. Şi-atunci, ce rost mai are să le ieftinească? E un joc. Cumpărătorul tine banii la portofel, pentru ca are impresia că o să ieftinească şi mai mult, iar vânzătorul nu vinde cu pretul scăzut deja şi nu scade mai mult decât dacă e disperat. Motivul şi mai puternic pentru care nu scad preţurile este că valoarea de acum, oricare ar fi ea, cam e valoarea apartamentului. Şi pentru gigelul care a strâns toată viaţa să îşi ia apartament să scada 20.000€ nu e foarte uşor. Să scadă şi mai mult înseamnă să îşi bată joc de nişte bani pe care nu i-a făcut foarte uşor. E şi o chestie psihologică. Casa nu îi cere de foame, iar 100 lei impozit nu e sfârşitul lumii. Probabil că mai multe apartamente vor ieşi la vânzare în iulie, când asigurarea pe locuinţă va fi obligatorie. Şi nu va fi ieftină.
Da... marote de-i vin mediocrului în minte când i se ridică sângele la cap.

OK, number unu-doi o fi avut un moment de restrişte... cerebrală... să citim comentariile:

Magda întreabă:
...de ce consideri ca valoarea de acum este cea reala? Pe ce baza?
Zoso răspunde:
nu am nici o baza. e o ipoteza.
După care se destăinuie en-detail:
voiam un pret mare in 2008. anul asta m-am calmat si vreau cu 40% mai putin. ce zici, e o scadere sanatoasa? in 2002, cand l-am cumparat, aveam 350 lei salariu. acum, in 2009, castigurile insumeaza 8.000 lei. ce zici, e un raport bun?
Pai, cum să-ţi spun aşa... mai indirect? Tu eşti un potenţial... cumpărător, dar vezi că ţi se clatină locul 1 şi rişti un impact... în venituri.
pretul cerut de mine e cel din 2005. nu cumpara nimeni. perfect. inchiriez cu 300€ pe luna apartament mobilat cu doua camere. in 3 ani il zugravesc, mai schimb mobila. peste 5-10 ani, cand o sa am niste bani pusi deoparte si piata se va stabiliza, apartamentul va putea fi vandut la pretul “real”.
Îl închiriezi, da' chiriile scad.
Preţul real trebuie căutat în intervalul 2005-2009 sau 1990-2004?

Blogosfera probabil e plină de astfel de "ofertanţi" ceea ce ar mai putea explica grămezile de optimişti peste care dai accidental... la tot pasul.

În acelaşi registru se înscrie şi bloggerul dono, care "oferta" cu exact un an în urmă o cloacă nouă la 140.000 Euro. "Astăzi" spune stop la 85.000 Euro. El mai jos de atât nu merge... o închiriază. Probabil fredonează refrenul ăsta de pe la 100.000 Euro... încoace.

Straşnic! Închiriaţi-le!

Ce importanţă au... 140.000 Euro, 85.000 Euro sau 10.000 Euro, când poţi să iei 300 Euro... acum? La anu'... revine economia... se întorc... minerii. :)

Ce-i în mână nu-i minciună... ce-i în guşa, şi-n căpuşă.

duminică, 1 noiembrie 2009

Stoneleigh - deflaţie

În urma reacţiilor la post-urile anterioare "cu grafice şi citate în engleză", constatate accidental, dar şi consecinţă a interpretărilor optimiste ale unor economişti licenţiaţi... autohtoni, consider că o simplă traducere a unui interviu luat unui om cu cap face cam cât 99% din "analizele economice"... de limbă română.
Precizez că e o traducere şi... adaptare cu mici... ieşiri personale (unele în decor, nestăpânind vocabularul contabilicesc în limba română). Interviul complet poate fi accesat pe AutomaticEarth, iar pe The OilDrum: Europe vă puteţi face o idee de ce România e luată ca din oală... cu fulgi cu tot. Argumentez pe baza numărului comentariilor de calitate şi diferenţa în abordare. Niciunul dintre comentatori nu se referă la diferenţa obligatorie între preţul unui Logan şi cel al unei garsoniere din Bucureşti.
Mi-am permis să mai sar unele paragrafe ca să puteţi parcurge articolul într-o singură zi.
Euan Mearns: Stoneleigh, economia mondială pare să sufere din cauza a două probleme structurale: preţurile mari la energie, precum şi un nivel al datoriei care a destabilizat sistemele bancare şi financiare globale. Puteti explica pentru cititorii noştri din România, manipulaţi de AristotelCostel, amploarea şi structura acestei datorii şi în ce măsură o depreciere a activelor şi mărirea masei monetare (Quantitative Easing – depârghiere – versiunea Baltazar) au rezolvat aceasta problemă?

Stoneleigh: În primul rând, aş spune că preţurile la energie ar trebui să scadă substanţial pe măsură ce câştigurile speculative se evaporă, iar cererea scade odată cu reluarea credit-canci-ului (criza creditului). Raliul fraierilor care a generat pleiada de “muguri verzi”, în opinia mea... s-a terminat. Rezultatul ar trebui să fie o inversare a unor trenduri - ar trebui să vedem scăderi ale burselor de valori şi ale preţurilor la mărfuri, o revenire semnificativă a dolarului american şi o contracţie mare a creditului. Magnitudinea inversării ar trebui să fie substanţială, la fel cum ar trebui să fie şi efectele sale asupra cererii de energie. Cererea nu este ceea ce are nevoie cineva (Zilişteanu a descoperit o cerere de 1 milion de locuinţe în Bucureşti, din care probabil 200 de mii doar în Dorobanţi), ci ceea ce o persoană doreşte şi este capabilă şi gata să plătească, iar într-o criza severă a creditării, puterea de cumpărare scade.
În al doilea rând, în acest moment, vulnerabilitatea noastră la consecinţele îndatorării este extrem de mare. Amploarea datoriilor este cutremurător de mare. Hiperexpansiunea globală a creditului se petrece de zeci de ani şi a ajuns la această oră semnificativ mai mare decât “accidente” notabile din trecut, cum ar fi South Sea Bubble din 1720 şi Tulip Bubble din anii 1630. De altfel, excesele care au condus la Marea Depresie, privite comparativ, par ridicole.
Bulele creditării se dezvoltă până când datoria pe care o generează nu mai poate fi susţinută. Am depăşit deja acest punct şi ne aflăm de doi ani într-o fază de contracţie care este pe cale să se accelereze. Deoarece consecinţele unei bule a creditării sunt proporţionale cu dimensiunile exceselor care au precedat-o, ar trebui să intrăm, la nivel mondial, în cea mai mare contracţie economică, timp de cel puţin câteva sute de ani. (fugi de aici!).
În locul vostru nu mi-aş tăia venele imediat. Stoneleigh se referă la sistemul economic actual în care canibalismul financiar e încurajat de toţi pămătufii. Uitaţi-vă la primul grafic şi identificaţi care sunt domeniile protejate: sistemul bancar, imobiliarele şi industria auto. "Hasta la vista!"
Preţurile caselor vor ajunge semnificativ sub valorile medii istorice, rezultat clasic al unei... manii (mult sub evoluţia proiecţiei indicelui Case-Schiller). În opinia mea, preţurile locuinţelor vor cădea cel puţin 90% în medie. Pentru cei care deţin o proprietate în marjă, acest lucru va fi un dezastru.

Să recunosc totuşi că interviul lui Stoneleigh a fost acordat în luna Octombrie, publicat pe 30 Octombrie, iar "prognosticul" meu ("dunga" întreruptă movă) e disponibil pe blog din 11 Iulie.
Pentru a demonstra că această criză este într-adevăr globală, uitaţi-vă, de exemplu, la bulele imobiliare europene, care sunt mai mari decât cea din SUA.

Deşi i-am promis lui Zilişteanu că-i fac o nouă dedicaţie, m-am răzgândit. Renderman a explicat deja altora care-i treaba cu ţeapa imobiliară din România. În plus, e posibil ca "analistul" să nu dorească să... priceapă.


Nu vă uitaţi în gura lui Ţiriac. În fond, la bază e... ţurcangiu de câmp şi-şi va vinde cloacele-n pierdere. (Ăsta a identificat un necesar de 2 milioane de locuinţe. Da' la cei 11 milioane de români din mediul rural nu se gândeşte nimeni? Poate au nevoie şi ei de vile cu etaj, piscine, WC-uri în casă?)
Spre deosebire de inflaţie, care împarte tortul bogăţiei reale în felii tot mai mici, expansiunea creditului duce la înmulţirea creanţelor asupra aceleiaşi felii de tort (... de ciocolată). Odată ce expansiunea creditului atinge limita maximă şi începe contracţia, aceste creanţe în exces încep să fie stinse.
Din păcate, efectul de pârghie (leverage, la Caritas era de 8 ori... "investiţia") a ajuns pe câmpii... astfel că există, probabil, peste o sută de creanţe pentru fiecare felie de tort. Astfel, este de aşteptat ca creanţele (nu e cacofonie... după gusturile mele) în exces să fie stinse rapid şi haotic ceea ce va duce la un colaps rapid al ofertei de bani şi credit raportată la bunuri şi servicii disponibile, care este definiţia deflaţiei.
Amploarea problemei a fost temporar ascunsă de raliul bursier şi de “îndoparea” cu mii de miliarde de dolari din banii contribuabilului a unei găuri negre gigant de distrugere a creditului. Acest lucru nu a avut niciun efect în sensul repornirii creditării, dar reapariţia temporară a încrederii (complet iraţională) a restaurat într-o oarecare măsură lichiditatea. Pe măsură ce încrederea se evaporă, la finalul raliului bursier, lichiditatea va disparea.
Băncile deţin un număr extrem de mare de “active” (pa(r)sive) nelichide supraevaluate. Din păcate, o pierdere a încrederii pe scară largă reprezintă exact tipul de circumstanţă de natură să conducă la un o vânzare a acestora pe fondul instaurării panicii. Structura componentei credit default swap (CDS) de pe piaţa instrumentelor derivate face acest lucru tot mai probabil.
Piaţa CDS-urilor a permis plasarea de pariuri mari pe anumite prăbuşiri de preţuri, de către entităţi care nu sunt nevoite să deţină activele în cauză. Astfel, se creează un stimulent pervers pentru anumite părţi de a provoca altora falimentul pentru profit. Multe entităţi cu pariuri câştigătoare nu vor fi în măsură să colecteze, astfel încât acestea ar putea provoca haos financiar. Piaţa CDS este acum evaluată la circa 62 mii de miliarde de dolari, şi o topire a acestora este foarte probabilă, în opinia mea. “Activele” nelichide bancare vor fi reevaluate, probabil, la câţiva “peni” la un dolar ceea ce ar echivala cu o distrugere foarte rapidă a valorilor prezumate în timpul balonării. (Esenţa deflaţiei) Euan Mearns: Pentru o lungă perioadă de timp am susţinut şi am crezut că sunt atât de multe interese pentru protejarea sistemul nostru actual, că guvernele naţionale, FMI-ul şi alte instituţii financiare vor menţine o piaţă inundată de lichiditate în scopul înlăturării ameninţării deflaţiei. De fapt, se pare că o perioadă prelungită de inflaţie este singura modalitate de a diminua datoriile noastre. Am perceput la Conferinţa Internaţională ASPO din Denver că aceasta a fost opinia majoritară. Sunteţi de acord că inflaţia este rezultatul cel mai probabil în apropierea intermediară a politicii monetare actuale? Stoneleigh: Categoric nu. Sunt de acord că aceasta este opinia de consens, dar o văd ca fiind fundamental greşită. Monetizarea datoriei care se întâmplă nu a făcut nimic pentru a creşte oferta de bani şi a creditului în raport cu mărfurile şi serviciile disponibile, care este definiţia inflaţiei. Contracţia creditului diminuează monetizarea datoriei, lăsându-ne într-o stare de contracţie netă, chiar dacă tocmai am experimentat un raliu puternic timp de câteva luni, care ar fi trebuit să fie condiţia cea mai favorabilă pentru reluarea creditării dacă acest lucru ar fi fost, de fapt, posibil. Aş spune că pur şi simplu nu este posibil şi că deflaţia este inevitabilă.
Bulele creditării sfârşesc întotdeauna în acest fel. Ele sunt, în esenţă, scheme Ponzi, dependente de un proces perpetuum de cumpărare din partea noilor intraţi... în schema priamidală de joc. Finanţa globală a adus o căruţă de... noi intraţi urmare a liberalizării de la începutul anilor ’80, dar acum nu mai există noi surse de bogăţie la care să se racordeze.
Dereglementarea a permis imprudenţa de a risipi aproape tot, inclusiv depozite bancare şi fonduri de pensii. Finanţa globală a creat un Enron gigant, care deşi pare robust este aproape în totalitate fals. Astfel de structuri implodează... într-o dimineaţă.
În opinia mea, deleverage-ul (răscumpărarea datoriilor) deflaţionist va continua până când datoria rămasă, o mică partea din aceasta, va fi colateralizată acceptabil între cei câţiva creditori rămaşi. Până în acel moment, nu poate exista o întoarcere sustenabilă a încrederii necesare pentru a reconstrui pieţele de credit.
Deflaţia este fundamental psihologică. În lipsa încrederii vom vedea creşterea economisirii banilor, care vor deveni tot mai puţini în absenţa creditului, credit care cuprinde în prezent marea majoritate a masei monetare efective. Combinaţia de numerar insuficient şi o viteză foarte mică a banilor (lipsa creditării) va fi toxică.
Banii reprezintă lubrifiantul motorului economic şi fără destul lubrifiant acest motor se va gripa aşa cum s-a întâmplat în anii ’30, când fermierii aruncau laptele pe care nu-l puteau vinde... în şanţuri, în timp ce alţii sufereau de inaniţie. Era o abundenţă în orice cu excepţia banilor, iar în absenţa banilor cumpărătorii şi vânzătorii nu pot fi conectaţi... decât la internet.
Potenţialii cumpărători nu vor avea nicio putere de cumpărare deoarece îşi vor fi pierdut accesul la credit, iar capacitatea acestora de a obţine un venit va fi afectată de şomajul în creştere. Cei care încă vor mai avea locuri de muncă vor descoperi că nu au nicio putere de negociere şi nu există, prin urmare, nici un sprijin pentru menţinerea salariului.
Vânzătorii şi producătorii nu vor avea piaţă şi îşi vor pierde mijloacele pentru cumpărarea de bunuri sau materii prime necesare în procesul de producţie.
În cazul în care condiţiile rămân îngheţate pentru o perioadă lungă de timp, vor ieşi din afaceri. Cu cât va fi mai profund colapsul, cu atât va fi mai dificilă o eventuală revenire.
Aş spune că nu este nevoie să ne temem de inflaţie, până când ajungem la depresiune - până când se epuizează impulsul deleverage-ului. Ne putem aştepta să petrecem un timp îndelungat în capcana lichidităţii, unde ratele reale ale dobânzilor vor fi mult mai mari decât ratele nominale, lăsând bancherii centrali să “întindă coarda”.
Euan Mearns: Dar pieţele bursiere sunt în plină expansiune, din nou, mai multe economii emergente sunt în curs de ieşire din recesiune, rata şomajului s-a stabilizat, există „muguri verzi” peste tot (Uite! Sunt şi pe jos ). Desigur, strategia actuală a creşterii masei monetare funcţionează?

Stoneleigh: Mugurii verzi sunt cangrenaţi. Unele dintre cele mai mari raliuri bursiere înregistrate s-au derulat în timpul Marii Depresiuni, depresiile fiind asociate cu o volatilitate foarte mare. Uitaţi-vă, de exemplu, la marele raliu al fraierilor din 1930. Există întotdeauna raliuri de toate dimensiunile în orice piaţă bear (în scădere), aşa cum există inversări de toate dimensiunile în pieţele bull (presărate cu bizoni). Nicio piaţă nu se deplasează într-o singură direcţie.
Oamenii au tendinţa să extrapoleze trendurile recente, dar acest lucru înseamnă "să-i dai blană cu privirea fixată în oglinda retrovizoare". Acesta este unul dintre motivele pentru care modificările de trend sunt atât de rar anticipate. Un alt aspect ar fi că percepţia predominantă a pieţelor este fundamental greşită. Nu există nici o informaţie perfectă, concurenţă perfectă, maximizare raţională sau pieţe eficiente.
Pieţele sunt iraţionale, conduse de optimism şi pesimism, sau lăcomie şi frică, în mare măsură, într-un vid de informaţie. Investitorii vânează momentul sărind cu turma, şi în consecinţă, cererea pentru active financiare creşte atunci când preţurile sunt în creştere şi scade atunci când preţurile se prăbuşesc.
Am traversat doar o perioadă de câteva luni în care lăcomia şi satisfacţia au fost în creştere, dar acest trend este aproape de întoarcere, în opinia mea. Privind pieţele drept construcţii ale comportamentului de turmă, acestea pot fi predicţionate probabilistic, permiţând prevederea schimbării trendurilor. Pentru toţi cei interesaţi în studierea acestui fenomen, recomand lucrarea Bob Prechter’s socionomics.
De exemplu, pe măsură ce pesimismul se adânceşte, conducând la contracţie economică, ar fi de aşteptat apariţia mai multor manifestări de furie şi neîncredere colectivă.
Trăind într-o perioadă foarte lungă de optimism maniac şi de prezumare a creşterii, noi (ei) cei din lumea dezvoltată nu suntem obişnuiţi cu expresii ale părţii întunecate a naturii umane. Aceasta va constitui un şoc considerabil.
Redau mai jos indicatorul calculat de Karl Denninger:(Eventualele scăpări pot fi ameliorate... la cerere!)

Update: Uitai să devoalez 3 prostii despre tanti Stoneleigh:

We at The Automatic Earth are not fund managers. We do not manage anyone else's money and we do not issue investment advice. We do not stand to profit in any way from what people do with what they have. We simply couldn't sleep at night if we didn't warn people. Financial insiders can look after themselves, but the little guy needs a heads up. We want ordinary people who've worked hard all their lives for what they have to be able to hang on to as much of it as possible, rather than see it all disappear into a giant blackhole of credit destruction.
...
I am not an economist, I am a big picture person with a formal background in science and law. I am perfectly well aware of real politik, but physical forces comes further down the line.

Şi o dedicaţie specială lu' flavian, care-i tot sezonul de-a-ndărătelea faţă de trend (acum vede şi el o iminentă corecţie a burselor... ceea ce mă îngrijorează... sincer :)):

If we had a deflationary consensus at the moment I would distrust it, as the herd is always on the wrong side of the bet at major inflection points. Consensus takes time to establish, meaning that the more established it is, the later one is in the trend and the nearer to a trend reversal.
At the present time we have an incorrect inflationary consensus, which is causing people to dump cash in favour of hard assets and disregard the consequences of indebtedness at a critical juncture. Deflation is NOT a hoax. It is a very real threat that very few recognize. Timely warnings are by definition contrarian, and therefore never sound credible at the point where they would actually be useful.

Update 2: Debt deflation

Update 3: Fericirea nu inseamna acumulare

Lista mea de bloguri